Press ESC to close

Studii despre Homeschooling

Cateva citate importante:

  1. Studii de cercetare privind Homeschooling-ul

Școlarizarea la domiciliu (homeschooling-ul) a devenit o tendință educațională în creștere în ultimele decenii, iar numeroase studii științifice au fost realizate pentru a investiga beneficiile, provocările și rezultatele acesteia. Articolele de cercetare din acest domeniu acoperă o gamă largă de subiecte, inclusiv realizările academice, socializarea, motivația, implicarea părinților și politicile de reglementare. Un aspect comun în literatura de specialitate este comparația performanțelor academice între elevii școlarizați acasă și colegii lor școlarizați în mod tradițional. Studiile au găsit rezultate mixte, unele indicând că elevii școlarizați acasă adesea se descurcă la fel de bine sau mai bine decât omologii lor la testele standardizate și examenele de admitere la facultate. Alte cercetări evidențiază variații în rezultate în funcție de factori precum nivelul de educație al părinților, alegerile curriculare și nivelul de structură din mediul de școlarizare la domiciliu. 

Socializarea este un alt punct central în cercetările despre homeschooling. 

Unele articole susțin că copiii școlarizați acasă pot avea mai puține oportunități de interacțiune socială, ceea ce ar putea afecta abilitățile lor sociale și dezvoltarea emoțională. Cu toate acestea, alte studii sugerează că elevii școlarizați acasă pot atinge o socializare sănătoasă prin activități extracurriculare, implicare comunitară și rețele de școlarizare la domiciliu. Motivația și autoreglarea în rândul elevilor școlarizați acasă sunt, de asemenea, subiecte de interes. Cercetările indică faptul că flexibilitatea și atenția individualizată în școlarizarea la domiciliu pot stimula motivația intrinsecă și învățarea autodidactă, deși rezultatele pot varia considerabil în funcție de metodele de predare și sprijinul parental. Implicarea părinților este recunoscută ca un factor critic în succesul școlarizării la domiciliu.

Subliniem faptul că majoritatea studiilor de cercetare privind homeschooling-ul sunt realizate pe populație din SUA, sens în care nu știm în ce măsură sunt reprezntative pentru populația din România. Totuși, multe dintre concluziile acestora sunt relevante pentru a înțelege alternativa homeschooling-ului. Prezint mai jos câteva rezultate:

a) Homeschooling-ul a devenit din ce în ce mai popular în timpul COVID-19, dar chiar înainte de pandemie, aproximativ 2 milioane de copii au fost educați acasă în Statele Unite (Ray, 20207 ). Într-un cunoscut review , s-au rezumat datele despre caracteristicile demografice ale familiilor care fac homeschooling, motivațiile pentru homeschooling și funcționarea academică și socio-emoțională a elevilor. Datele naționale au indicat faptul că cele mai importante șase motive pentru educația la domiciliu în Statele Unite sunt îngrijorarea cu privire la mediul școlar (34%), nemulțumirea față de instruirea școlară (17%), motivațiile religioase (16%), a avea un copil cu nevoi speciale (nu inclusiv probleme de sănătate fizică sau mintală 6%), o dorință pentru o abordare netradițională (6%) și a avea un copil cu probleme de sănătate fizică sau mintală (6%). Autorii arată că:

1. se știu puține lucruri despre măsura în care perspectivele copiilor sunt încorporate în procesul de luare a deciziilor,

2. este nevoie de mai multă cercetare pentru a se vedea dacă motivațiile se schimbă în funcție de vârsta și experiențele de dezvoltare ale copiilor,

3. trebuie să înțelegem de ce aproximativ 40% dintre elevi întrerup studiile la domiciliu după primul an, iar ratele de continuare ulterioare variază de la un an la altul de la 73% la 94% (Isenberg, 2009 ) și

4. trebuie să examinăm relațiile longitudinale dintre motivațiile pentru educația la domiciliu și experiențele educaționale și sociale ale copiilor, precum și performanța copiilor legată de principalele rezultate sociale și academice.

Unul dintre articolele de specialitate care prezintă mai multe studii conchide că majoritatea cercetărilor privind rezultatele academice dezvăluie un efect pozitiv pentru elevii educați acasă în comparație cu elevii școlarizați instituțional, în timp ce câteva studii arată rezultate mixte sau negative.

O problematizare interesantă se regăsește într-o cercetare consacrată din domeniu, cercetare realizată în urmă cu 10 ani și care abordează homeschooling-ul inclusiv din punct de vedere politic, prezentând practica mai multor state. Autorii arată că decizia de a școlariza copiii în sistem homeschooling implică de obicei convingerea din partea părinților că pot oferi o educație superioară școlii instituționale. Spre deosebire de SUA, unde această credință este adesea motivată de o neîncredere profundă față de stat și de școala publică, contextul internațional îi găsește adesea pe părinții care aleg educația la domiciliu din motive mai pragmatice. Educația la domiciliu este văzută ca o modalitate de a oferi o experiență de învățare diferită, de a pune în aplicare o viziune alternativă a vieții de familie sau chiar doar ca un mijloc de evadare temporară din circumstanțele școlare instituționale.

Rolul propriu al statului în educația copiilor este o parte foarte importantă a discuțiilor internaționale.

Un studiu care analizează 11 articole care abordează homeschooling-ul a arătat că rezultatele acestora sunt pozitive în majoritatea cercetărilor selectate. Implicarea părinților în învățarea copiilor a fost asociată ca un catalizator al succesului. Unul dintre motivele educației la domiciliu este incapacitatea școlii tradiționale de a susține nevoile elevilor (Kraftl, 2012; Jolly, et al., 2012; Vigilant et al., 2014). Au existat trei dimensiuni ale modului în care funcționează educația la domiciliu în îmbunătățirea învățării; 

a) să ofere sprijin individual pentru învățare, 

b) să creeze un mediu de învățare sigur și sănătos și 

c) să ofere suporturi de învățare adecvate și adecvate copiilor cu nevoi speciale și supradotați. 

În primul rând, cercetătorii au fost de acord că spațiul și experiențele de învățare de acasă au fabricat experiențe de învățare semnificative. 

  1. Homeschooling și problema socializării

Richard G. Medlin 

Acest articol analizează cercetările recente privind socializarea copiilor educați acasă. Cercetările indică faptul că părinții care fac homeschooling se așteaptă ca copiii lor să respecte și să se înțeleagă cu persoane din medii diverse, le oferă copiilor o varietate de oportunități sociale în afara familiei și cred că abilitățile sociale ale copiilor lor sunt cel puțin la fel de bune ca cele ale altor copii. Ceea ce cred copiii educați la domiciliu despre propriile lor abilități sociale este mai puțin clar. Totuși, în comparație cu copiii care frecventează școlile convenționale, cercetările sugerează că aceștia au prietenii de calitate superioară și relații mai bune cu părinții și cu alți adulți. Ei sunt fericiți, optimiști și mulțumiți de viața lor. Raționamentul lor moral este cel puțin la fel de avansat ca cel al celorlalți copii și este posibil ca ei să fie mai predispuși să acționeze altruist. Ca adolescenți, ei au un puternic simț al responsabilității sociale și manifestă mai puține tulburări emoționale și comportamente problematice decât colegii lor. Cei care merg la facultate sunt implicați social și deschiși la experiențe noi. Adulții care au fost educați acasă în copilărie sunt angajați civic și funcționează competent în toate modurile măsurate până acum. O viziune alarmistă asupra educației la domiciliu nu este, prin urmare, susținută de cercetări empirice. Se sugerează ca studiile viitoare să se concentreze nu pe rezultatele socializării, ci pe procesul în sine. 

Homeschooling-ul, considerat odinioară o mișcare marginală, este acum văzut pe scară largă ca „o alternativă educațională acceptabilă a școlarizării convenționale” (Stevens, 2003, p. 90). Această „normalizare a homeschooling-ului” (Stevens, 2003, p. 90) a determinat cercetătorii să anunțe: „Homeschooling devine normal sau acceptabil din punct de vedere social” (Gaither, 2009, p. 11) și «Homeschooling a ajuns la maturitate» (Lines, 2000, p. 74). Homeschooling a devenit o opțiune educatională atât de „obișnuită” (Stevens, 2003, p. 90), încât un autor afirmă, poate un pic prea încrezător, că „toată lumea cunoaște pe cineva care face educație acasă cu un copil” (Gaither, 2009, p. 11).  În ciuda acestei acceptări populare, homeschooling-ul rămâne controversat. De exemplu, s-a susținut (cel mai articulat de către Reich, 2005) că educația la domiciliu permite un fel de „despotism parental” (p. 113) atât de absolut încât copiii pot „eșua în dezvoltarea capacității de a gândi singuri” (p. 114). Aceștia pot crește „nefiind liberi” (p. 114) și „cu handicap civic” (p.111), iar o democrație pluralistă precum a noastră depinde de cetățeni care sunt „persoane care se autoguvernează și se autodetermină” (p. 113). Conform acestui punct de vedere, numai reglementările guvernamentale care „necesită expunerea și implicarea în … diversitatea socială” (p. 113) pot asigura protecția împotriva „pericolelor civice ale educației la domiciliu” (Reich, 2002, p. 56). 

În poate cel mai simplu dintre studiile care analizează abilitățile sociale ale elevilor educați la domiciliu, scorurile SSRS pentru copiii educați la domiciliu din clasele 3-6 au fost comparate cu normele de testare (Medlin, 2007). Scorurile totale ale abilităților sociale pentru fetele educate la domiciliu din clasele a cincea și a șasea, precum și pentru băieții din clasa a șasea, au fost semnificativ mai mari decât normele. Pe scări individuale, scorurile băieților din clasa a șasea la cooperare, afirmare și empatie au fost semnificativ mai mari decât norma celor din sistemul public, în timp ce fetele din clasa a patra au obținut scoruri mai mari la empatie, fetele din clasa a cincea la toate cele patru abilități și fetele din clasa a șasea la toate, cu excepția afirmării. Niciun grup nu a obținut scoruri semnificativ mai mici decât normele pe niciuna dintre scale.

Într-un studiu similar, Adkins (2004) au testat copii educați acasă din clasele 3-12. Părinții copiilor au completat formularul pentru părinți. Rezultatele au arătat că, atât pentru elevii din învățământul primar (clasele 3-6), cât și pentru cei din învățământul secundar (clasele 7-12), scorurile totale ale abilităților sociale ale copiilor au fost semnificativ mai mari decât normele de testare. Evaluările părinților cu privire la abilitățile sociale ale copiilor lor au fost, de asemenea, semnificativ mai mari decât normele, iar evaluările comportamentelor problematice mai mici.

Francis și Keith (2004) au administrat formularul pentru părinți părinților care fac homeschooling și părinților copiilor care frecventează școli convenționale. Pentru a crea grupul de comparație, cercetătorii le-au cerut părinților care fac homeschooling să recruteze părinții unuia dintre prietenii copilului lor care frecventa o școală publică sau privată. Părinții care fac homeschooling au evaluat abilitățile sociale totale ale copiilor lor semnificativ mai mari decât ceilalți părinți, dar nu au existat diferențe semnificative din punct de vedere statistic între cele două grupuri pe scalele individuale.

McEntire (2005) a intervievat adolescenți care fie învățau acasă, fie frecventau școli convenționale, dar care erau membri ai aceleiași biserici. El a constatat că tinerii educați la domiciliu erau mult mai puțin predispuși să spună că sunt prea ocupați, stresați, mereu obosiți, confuzi sau supărați pe viață. Nu a existat nicio diferență între cele două grupuri în ceea ce privește procentul celor care au declarat că se simt singuri. Iar într-un sondaj efectuat în Canada pe mai mult de 2 400 de copii educați acasă, Van Pelt (2003) a constatat că scorurile elevilor educați acasă la Scala de satisfacție a vieții elevilor (Huebner, 1991) au fost mult peste medie.

Studiile efectuate pe studenții care au făcut homeschooling și care au mers la facultate au arătat că aceștia au fost „integrați cu succes în cultura facultății” (Holder, 2001, p. vi), după cum indică atât propriul raport al studenților (Jones, 2010), cât și măsuri obiective precum numărul de activități extracurriculare în care au fost implicați (Sutton & Galloway, 2000). Un studiu a constatat că, în primele săptămâni de facultate, studenții educați anterior acasă au fost judecați de profesorii lor ca fiind mai puțin încrezători social decât ceilalți, deși studenții înșiși nu au fost de acord (Alvord, 2003). Cu toate acestea, alte cercetări au raportat că aceștia erau mai puțin anxioși decât alți studenți (White et al., 2007) și aveau o stimă de sine sănătoasă (Holder, 2001). Elevii care au făcut homeschooling au obținut scoruri mai mari la un test de deschidere la experiență decât elevii care au urmat școli convenționale, iar cei care au făcut homeschooling exclusiv au obținut scoruri mai mari decât cei care au făcut homeschooling doar pentru o parte din cariera lor academică (White, Moore și Squires, 2009). 

Cercetările asupra adulților care au fost educați acasă în copilărie au dat rezultate remarcabil de consistente. Kurtz (2003) a intervievat adulți educați acasă și a concluzionat că aceștia „au demonstrat un angajament pozitiv într-o societate diversă” (p. iv). Van Pelt (2003) a constatat că adulții din Canada aveau „o viață sănătoasă și contributivă după educația la domiciliu” (p. 9) și erau foarte mulțumiți de viața lor. Ratele deimplicare la vot și de voluntariat au fost ambele ridicate. În cel mai mare studiu de acest gen, Ray (2004) a intervievat peste 7 300 de adulți care au fost educați acasă în copilărie și a obținut rezultate similare.

  1. Homeschooling, social isolation, and life trajectories: An analysis of formerly homeschooled adults                

Daniel Hamlin University of Oklahoma                    

Albert Cheng University of Arkansas, Fayetteville 

O veche critică a educației la domiciliu este că aceasta izolează copiii de societatea obișnuită, privându-i de experiențele sociale necesare pentru a se dezvolta ca adulți. Deși un număr mic de studii empirice contestă această critică, aceste cercetări tind să fie derivate din auto-raportări ale părinților homeschooling despre copiii lor. În acest studiu, sunt efectuate analize ale interviurilor calitative (n = 31) și ale datelor de sondaj (n = 140) ale adulților care au fost educați la domiciliu ca copii. Majoritatea participanților la interviuri au descris experiențe sociale convenționale și neconvenționale care, în opinia lor, le-au satisfăcut nevoile sociale în timp ce erau educați acasă. Participanții care au fost școlarizați la domiciliu pentru toată sau cea mai mare parte a educației lor K-12 au fost mai puțin expuși oportunităților sociale școlare obișnuite, dar au reflectat că școlarizarea la domiciliu nu le-a împiedicat capacitatea de a naviga eficient în societate. 

Analizele datelor sondajului par să reflecte această constatare. Nu au fost observate diferențe statistice cu privire la patru rezultate sociale și de viață (de exemplu, participarea la colegiu, venitul gospodăriei, starea civilă și bunăstarea subiectivă) între homeschoolers pe termen scurt (1-2 ani) și care și-au petrecut aproape toată educația K-12 în școli clasice și homeschoolers pe termen lung (10-12 ani) și substanțial (3-9 ani) care au avut mai puțină expunere la oportunitățile sociale comune disponibile în școli publice. 

Sunt necesare dovezi empirice pentru a testa veridicitatea acestor afirmații, deoarece practica educației la domiciliu pare să fi crescut brusc în ultimele decenii (National Household Education Study [NHES] 2001; 2019). La începutul anilor 1970, s-a estimat că aproximativ 13 000 de copii erau educați acasă, când practica era ilegală în aproape fiecare stat american (Dwyer & Peters 2019). Cu toate acestea, educația la domiciliu este acum legală în toate cele cincizeci de state, iar estimările plasează numărul de copii educați la domiciliu între 1,7 și 2,5 milioane în prezent (McQuiggan, Megra și Grady 2017; Renzulli, Werum și Krongber, 2020). În urma pandemiei COVID-19, este posibil ca aceste cifre să se fi dublat, dar aceste estimări pot scădea la nivelurile anterioare odată ce pandemia s-a diminuat (US Census Bureau 2021). 

Aproape toți adulții educați la domiciliu din acest studiu au descris circumstanțe de viață care indicau faptul că se descurcau relativ bine în societatea largă ca adulți, chiar și în cazul a doi participanți ale căror experiențe de educație la domiciliu au reprezentat o stare de izolare socială acest lucru a fost confirmat. Ocuparea unui loc de muncă, studiile superioare și căsătoria au fost în mare parte normale în cadrul eșantionului studiat. Toți participanții aveau rețele de prieteni și rude și mulți erau foarte activi în organizațiile comunitare locale. De asemenea, un număr dintre ei au lucrat în sistemul de învățământ public sau privat ca administratori, profesori și alte tipuri de profesioniști. 

Atunci când au reflectat asupra influenței homeschooling-ului asupra traiectoriilor lor sociale și de viață, aproape toți participanții au identificat caracteristicile lor personale și personalitățile individuale ca fiind mai importante decât experiența homeschooling-ului în sine. Douăzeci și opt din cei 31 de participanți au considerat că educația la domiciliu le-a oferit oportunități, experiențe și abilități sociale pozitive. Atunci când participanții au fost rugați să își împărtășească reflecțiile generale, majoritatea și-au rezumat perspectiva susținând că succesul social al educației la domiciliu depindea de personalitatea și interesele copilului și că „nu era pentru toată lumea” și, mai important, că educația la domiciliu nu era potrivită pentru toți părinții. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

@Lăsați-ne să învățăm!
This error message is only visible to WordPress admins

Error: No feed with the ID 1 found.

Please go to the Instagram Feed settings page to create a feed.